mainile mele sunt mai lungi...

dezorientarea umple creierul cu sângele revistelor
poş-glem-a-no--re--xi-a

arunc cafele
aiurind pe vocea mea socială şi mă-mbăt cu
apa bilbor izvorând din chiuvetă

îmi creşte indiferenţa când plantele
fac fotosinteză în întunericul liftului care huruie
între etajele 5 şi doişpe câinii-şi ling cozile ca pe ultimii covrigi - tanti elena
visează la un roman ''viaţa din spatele unui cuptor cu bani
e mai grea decât aş fi crezut'' numai că daltoniştii văd printre rânduri
când le spui poveşti --

metroul
plin de foi albe şi androgini pierduţi în ieri-alaltăieri
ridică scame de pe cămaşa albă a pianistului la ateneu
ciocanele aplaudă printre scânduri care vibrează a     rach şi         bach şi         debussy
dar eu


nu mai sunt acolo ----


metroul intră-n noapte contorsionat de-ntuneric
o pereche de căşti
se-afundă până mâine-ntre scaune
strâng braţele în jurul visului - coborâm la
următoarea staţie