Concret abstract

am impresia
că de la un timp trăiesc
într-un spaţiu unde
aripile-mi sunt două umbre
şi dimineaţa
mă sărută
din ce-n ce mai virtual

fără mâini ocrotitoare
chiar şi tavanul
îmi pare neadevărat;
aştept acum
din clipă-n clipă
avalanşa zilelor de ieri

...şi fereastra a uitat
ce e realitatea, mă judecă
puţin cam subiectiv
acum, când ţin creionul
în mâna umbrită de aripi...